 |
| CB
|
|---|
13întru jumătate de zi pre cale văzuiu Împăratul din ceriu, mai vîrtos de lucoarea soarelui străluci-mă lumină şi ceia ce cu mine mergea, 14toţi căzumu noi spre pămîntu. Auziiu glas grăindu cătră mine şi grăindu cu ovreesca limbă: «Savle, Savle, ce mă goneşti? Nevoi-ţi iaste împrotivă spre ţapă a călca!» 15Eu zişu: «Cine eşti Doamne?» elu zise: «Eu sîntu Isus, cela ce-l tu goneşti. 16Ce te scoală şi stăi spre picioarele tale!
| | CV
|
|---|
întru amiadzădzi în cale vădzuiu, împărate, din ceriu, mai vîrrtos de lucoarea soarelui, iuo-mi străluci luminră şi ceia ce merrgia cu menre toţi cădzură spre pămîntu. De aci audziiu glas ce grăi cătră menre şi grăiia cu limba evreiască: «Savle, Savle, ce me goneşti? Izecleanu ţi-e spre ţeapă a călca». Eu dzişu: «Cinre eşti, Doamne?» Elu dzise: «Eu sîntu Isus, cela ce tu-l goneşti. Ce te scoală şi stă spre picioarele tale!
| | CP
|
|---|
| Amiazăzi în cale văzui o, împărate, den ceriu mai vîrtos luminînd de soarele, eşi-mi lumină răsări şi ceia ce era cu mine mergînd, toţi acei căzum noi spre pămînt. Auzii glas grăind cătră mine şi grăi în limbă ovreiască: „Savle, Savle, ce mă goneşti? Iute-ţi iaste împrotiva ţeapeei a călca”. Eu zişi: „Cine eşti Doamne?” E elu zise: „Eu sînt Isus, cel ce tu gon[...]. Ce te scoală şi stă în picioarele tale! | |
|
