 |
| CB
| încă şi trupul mieu mai veselea-se spre upovăinţă. 27Că nu lăsaşi sufletul mieu întru Iad, nici dat-ai Preapodobitului tău a vedea putredirea. 28Spusu-mi-iai căile vieţiei şi împluşi-mă de veselie cu faţa ta10. 29Bărbaţi fraţi, cade-se a zice cu cutezare cătră voi de patria[r]hul David cum muri şi îngrupat fu şi murmîntul lui iaste întru noi pînă
| CP
| încă şi trupul miu sălăşui-se spre upovăinţă. Că nu lăsaşi sufletul miu întru Iad, nice dai preacuviosului tău a vedea potrejune. Spusu-mi-i calea de viaţă şi împluşi-mă de veselie cu faţa ta. Bărbaţi fraţi, cade-se a zice cu cutezare cătră voi de patriarhul David că muri şi îngrupat fu şi mormîntul lui iaste întru noi pînă
|
 | | 10 Ps. 16, 8-11. În PS.S, sub 15, 8-11, apare „Ainte vădzuiu Domnul între mere pururé; că dé-derépta mé iaste se nu me clătescu. / Derept-ača veseléşte-se înrema mé, i bucură-se limba mé şi rutes peliţa mé <sălăşuiaşte-se> întru upuvăinţă. / Că nu lăsaşi sufletul mieu întru iadu, şi nu déde prépodobnicul său se vadză putredire. / Spusu-mi-ai cale de viaţă, şi împluşi-me în veselie cu faţa ta; frumséţe în derépta ta în cumplit.” | |
|
