 |
| CB
| 27Deşteptă-se al temniţeei păzitoriu şi văzu, deşchise uşile temniţei şi scoase cuţitul, vrea sineş se ucigă, părea-i scăpară legaţii. 28Glăsi cu glas mare Pavel, grăi: „Nemică nu face sineţi rău, toţi, amu, semu cicea”. 29Cerşu lumînare, sări şi trămurîndu fu, căzu cătră Pavel şi Sileei 30şi scoase ei afară, zise: „Domni, ce-mi cade se facu se spăsescu-me?”
| CP
| | Deşteptară-se strejuitorii temniţeei şi văzură deşchise uşile temniţeei şi scoase vătahul cuţitul să se ucigă de sineşi, păru-i c-au scăpat legaţii. Glăsi cu glas mare Pavel, grăi: „Nemică să faci ţie rău, toţi sem acicea!” De-aci cerşu lumînare, sări, tremurînd fu, căzu cătră Pavel şi Sila şi-i scoase ei afară, zise: „Domnii miei, ce mi se cade să fac să mă spăsesc?” | |
|
