 |
| CB
| de curvie şi de necătură şi de sînge. (Şi de cîte nu suferiţi sineşivă, altora nu facereţi.)96 21Moisi, amu, de ginturile cealea vechile prin toate cetăţile de ceia ce spunu de elu are întru gloate prespre toate sîmbetele număraţi”97. ¤ 22Atunce vru-lă-se apostolilor şi bătrîniloru cu toate besearecile aleaseră bărbaţi dintru ei se tremeaţă întru Antiohiia cu Pavel şi cu Varnava şi Iuda, ce-l chema Varsava, şi Silă,
| CP
| de curvie şi de necare şi de sînge. Moisi, amu, de ruda vechilor propoveduirea lui să aibă întru gloate prespre toate sîmbetele cetind”. Atunce întru voi vrură apostolii şi bătrînii cu toate besearecile şi aleaseră bărbaţi dentr-înşii să tremeaţă întru Antiohia cu Pavel şi cu Varnava şi Iuda, meniia-l Varsava, şi Sila,
|
 | 96 Fragmentul acesta lipseşte din Vulgata, de asemenea din CP; ultima parte a sa, în slavonă, este notată pe margine, fiind, iniţial, omisă.
97 Conciliul de la Ierusalim, împreună cu rezoluţia luată aici, sub conducerea lui Iacob, primul episcop al Bisericii creştine, rămîne un moment deosebit de important pentru evoluţia ulterioară a noii religii. Zeloţii, fariseii, precum şi unii dintre ceilalţi evrei ofereau soluţia care, de fapt, însemna că prozeliţii trebuiau să treacă la iudaism, cu alte cuvinte creştinismul rămînea o sectă iudaică. După convertirile din rîndul populaţiei elenice, cu o puternică aversiune faţă de obiceiul circumciziei - şi cu o mentalitate, în general, diferită - politica Bisericii creştine primitive trebuia să sufere o schimbare. Isus arătase clar că şi străinii pot fi incluşi în planul divin, beneficiind de dimensiunea sa soteriologică, distincţia evreu/neevreu pierzîndu-şi conotaţiile naţionale, adică cedînd locul distincţiei credincios/necredincios. Noua mentalitate, care este şi o reacţie la formalismul extrem, caracteristic fariseilor, este reflectat în nenumărate locuri din Evanghelii, Fapte şi Epistole. Ca peste tot în Epistole, Pavel va face nuanţări şi va explica şi de această dată, într-un mod superior, latura în discuţie, a chestiunii alimentaţiei ori a dihotomiei curat/impur (1Cor, VIII, 8-9; X, 25-33), corespunzător unei noi etape în evoluţia spiritului uman, de la Moise şi pînă în acel moment trecînd suficient timp; în plus, Pavel pare a considera că noua religie, întemeiată pe iubire şi pe conştiinţa umană, nu putea progresa decît cu aceste două călăuze, abandonînd apelul la alte tipuri de impusluri. În ceea ce priveşte circumcizia, Pavel aduce în mai multe rînduri lămuriri asupra problemei, expresia supremă a atitudinii sale faţă de formele fără fond fiind, probabil, cea din 1Cor. VII, 19. | |
|
