 |
| CB
| şi de ceia de după Chirinie şi de ce venia de rimleani, 11dintru uvreai şi de cei veniţi, creteani şi aravleni, auzimu grăindu ei cu a noastră limbă mărirea Domnului?” ¤ 12Mira-se toţi şi nu domiria-se, unul cătră altul grăindu: „Ce, amu, va aceasta se fie?” 13E alţii, amu, ocărîndu grăiia cumu că „de mustu împluţi sîntu”. ¤ 14Sculă-se Petru cu unsprăzeace, rădică-şi glasul
| CP
| | şi po Chirinii şi veniţii şi rimleanii, iudeii şi veniţii, criteanii şi aravleanii, auzim grăindu-şi lor ale noastre limbi măriia lu Dumnezeu?”. ¤ Mirară-se toţi şi nu se domiriia, unul cătră alalt grăiia: „Ce, amu, va să fie aceasta?” E alţii bătjocuriia, grăiia că „de must împluţi sînt”. Stătu Petru cu unsprăzeace, înălţă glasul | |
|
