 |
| CB
| cătră-nsa ziseră: „Drăcuşeşti-ţi!” E ia întăriia-se aşa a fi. E unii grăiia: „Îngerul lui iaste”. 16E Petru preablîndiia bătîndu. E-nde deşchiseră văzură elu, spămîntară-se. 17Mătăhăi loru cu mîna se tacă, spuse loru cum Domnul elu scoase din temniţă, zise: „Se povestiţi lu Iacovu şi fraţilor de aceasta!” Şi eşi, mearse întru altu locu. ¤ 18E-nde fu ziuo era voroavă nu puţină întru voinici
| CP
| | ziseră cătră-nsa: „Turbat-ai!”. E ia şi se întăriia că aşa va fi. Unii grăiră: „Îngeru lui iaste”. E Pătru-şi era bătînd. Ce deşchiseră, văzură el şi se spămîntară. El arătă cu mîna să tacă, de-aci spuse lor cum Domnul el den temniţă scoase şi zise: „Vestiţi lu Iacov şi fraţilor aceastea!” Şi eşiră de se duseră într-alt loc. ¤ Fu într-acealea zile, era voroavă nu puţină întru voinici | |
|
