 |
| CB
| şi nu ştia că de-adevăru iaste ce fost-au de la îngerul; părea-i-se visu vedea. 10E-nde trecură întînia paze şi a doao, veniră la poarta de fieru ce duce în cetate, ceaia ce de iaşi deşchise-se loru, eşiră, trecură uliţe unele şi aciia delungă-se îngerul de elu. 11E Petru fost-au de sineş, zise: „Acmu ştiu de-adevăru că trimease Domnul îngerul său şi luo-mă dintru mînile lu Irod
| CP
| | şi nu ştiia că de-adevăr iaste fiind de înger; părea-i că în somn veade. Ce trecură întîia straje şi a doa, vineră întru poarta de fier purtîndu-l pren cetate, aceaia de sineşi se deşchise lor şi eşiră, trecură pre uliţă şi aciiaşi se duse îngerul de la el. Şi Pătru se pomeni întru sine, zise: „Acmu ştiu, amu, cu de-adevăr că tremise Domnul îngerul său şi mă luo den mîinile lu Irod | |
|
