 |
| CB
| uceniţă cu numele Tavita, ce spuindu grăiaşte-se Căprioara63; aceaia era împlută de bunele lucrure şi de milostenie ce făcea. 37Fu întru zilele acealea a lîngezi ei şi ia muri. Lăură-o, pusere-o întru comărnicel. 38Aproape fiindu Lideei de [I]opie, e ucenicii auziră că Petru iaste întru ia; tremeaseră cătră elu bărbaţi doi rugîndu-l se nu lenească-se a veni pînă la dinşii. 39Sculă-se Petru
| CP
| uceniţă ce-i era numele Tavita, ce se spune grăiaşte-se Căprioară; aceaia era plină de bune lucrure şi de milostenie ce făcea. Fu în zilele acealea, războli-se şi muri. Scăldară-o ia şi o puseră întru gorniţă (zice-se casă de sus). Aproape era Lida de Iopia, şi ucenicii auziră că Pătru iaste întru ia; de-aci tremiseră cătră el doi bărbaţi şi-l rugară să nu se lenească a veni pînă la dinşii. Sculă-se Pătru
|
 | | 63 Identitatea dintre numele ebraic Tabitha şi gr. Dorkav" este confirmată în Deut. XII, 15 (v. The New Bible Dictionary, London, 1962, sv Dorcas). Aşa cum numele a fost tradus de greacă, de aici de slavonă, el a fost tradus şi pentru cititorul român. Deşi procedeul traducerii unor substantive proprii, trecîndu-se de simpla glosare şi utilizîndu-se apoi corespondentul, pare a fi îndrăzneţ, dintr-o anumită perspectivă, el este de înţeles, apropiindu-l pe cititor de firul povestirii. În v. 39, Coresi va utiliza termenul slavon, îndreptîndu-se aşadar, către limba sfîntă, şi de cultură, în spaţiul românesc. | |
|
